21 Apr 2020
21 April 2020

TRĂIM ÎN INCERTITUDINE ȘI AGRESIUNE

Suntem probabil în mijlocul unei epidemii cauzate de un virus, pe care toată lumea îl cântă sub denumirea de SARS-CoV-2, care a provocat boala coronavirus 2019 (Covid-19). M-am străduit cu toate cunoștințele mele și literatura citită să găsesc răspuns celor două întrebări care mă macină:

  1. Este SARS-CoV-2 un produs natural, creat de natură, menit să distrugă oamenii, altă creație a naturii (Mama Universală) sau este un produs de compilație genetică sintetică scăpat din vreun laborator de nivel înalt din cele patru recunoscute ca importante la nivel mondial?
  2. Este euristica sau, gândind mai simplu, a fost metodologia elaborată pentru managementul controlului virusului cea mai potrivită și eficientă? A fost oare o necesitate obiectivă încălcarea drepturilor și libertăților omului pentru a se atinge o țintă care de fapt nu s-a atins? A fost nevoie uneori de agresiunea primitivă, dură împotriva unor potențiali călcători de ordonanțe militare?

 Voi încerca să răspund scurt la aceste întrebări în vreme de mare sărbătoare, de Învierea Domnului.

La prima întrebare, lumea științifică pare a fi deja împărțită, în funcție de interesele pe care le reprezintă, în două tabere.

Robert Garry, virolog la Universitatea Tulane din New Orleans, publică studiul intitulat „Acesta nu este un virus pe care cineva l-a conceput şi împrăştiat. Are prea multe caracteristici distincte, dintre care unele sunt contra-intuitive”, însă apoi se contrazice singur, afirmând că natura nu creează elemente contra-intuitive… ele pot apărea aleatoriu, folosind instrumente genetice de laborator. Sunt însă de acord că probabil n-a avut nimeni intenția să-l împrăștie.

Kristian Andersen, cercetător în boli infecțioase la Institutul Scripps Research din California, susține că SARS-CoV-2 nu provine dintr-o tulpină de virus existentă anterior, fiind o nouă creație a naturii. Nici pe el nu-l cred, biochimia cuantică demonstrând că în laboratoare orice este posibil. Acest algoritm nu este valabil și pentru natură, căci aceasta nu creează organisme pe care să nu le poată ține sub control prin legile ei proprii și îndeosebi prin legea competiției.

Informațiile date de autorii respectivi își pierd credibilitatea și fiindcă sunt exprimate probabilistic, fără determinism. Înclin, în schimb, să-l cred pe profesorul Luc Montagnier (premiat Nobel în 2008 pentru descoperirea virusului HIV), care susține teoria originii de laborator a virusului, scăpat apoi accidental prin piața din Wuhan. El a fost creat în încercarea cercetătorilor chinezi chinezi de a crea un vaccin contra HIV. Analizele lui susțin că SARS-CoV-2 conține secvențe (nucleotide) HIV, care n-ar fi putut fi introduse acolo decât cu instrumentar molecular, utilizat doar în laboratoare, iar ceea ce a rezultat este o alterare moleculară. Or, spune el, „natura nu acceptă alterări moleculare, va elimina aceste schimbări nefirești, lucrurile se vor îmbunătăți, dar vor mai exista, firește, decese”.

Dacă există interes, adevărul va ieși cândva la iveală. Natura adevărului este puțin importantă, căci adevăr nu prea există. Nu știm cine a fost primul infectat, dar avem aproape 9000 de infectați în România, aproape 500 de morți și o stare de panică, chiar de groază în rândul populației, care conduce la agravarea bolilor preexistente, la apariția altora noi și la creșterea ratei mortalității. Acest aspect n-a fost urmărit de nimeni și s-a refuzat orice evidență statistică. Acest lucru este nefiresc, iar lipsa lui poate crea suspiciuni.

Legat de cea de-a doua chestiune, deși nu este o situație deosebită, ci o exagerare manipulatorie, nu mă poate convinge nimeni de faptul că algoritmul utilizat în controlul bolii a fost unul bine gândit. Nu mă refer la eficiența împotriva bolii, căci ea a fost parțial bună. Care au fost, totuși, lipsurile remarcate:

  1. Se știa că boala vine, dar din interese politice și politicianiste s-a întârziat foarte mult reacția autorităților. Țara a fost total nepregătită cu echipamente și specialiști. Din aceste cauze, principalele focare de infecție au devenit spitalele și personalul lor, alături de românii veniți din centrele de infecție, tratați cu bunăvoință, dar neglijență în transmiterea bolii.
  2. Ordonanțele Militare nu au fost emise pentru salvarea vieților românilor, ci pentru testarea responsabilității lor în fața legilor, prin acceptarea unor legi proaste, nedrepte, insuficient și neclar elaborate și încă și mai prost comunicate.
  3. Chiar și așa, românii au fost tratați cu dublă măsură de următoarea manieră:
    • cei care trebuie să respecte strict legea, altminteri vor muri (afirmația prezidențială);
    • cei care nu trebuie să respecte legea, cu aprobarea structurilor de conducere și a instituțiilor de forță, iar aceștia, în total dispreț față de reguli au plecat cu zecile de mii la muncă în străinătate, fără să fie avertizați că vor muri dacă ies din case… ei muncesc, trăiesc, mor în mod natural și atât.

Acest lucru, această dublă măsură, mă face să cred că nu viața românilor a contat, ci interese politico-economice interne și externe, care cereau distrugerea economiei, culturii, sportului, educației, spiritualității și altele, printr-o manipulare clară, derizorie, care a ucis mai mulți oameni decât virusul în sine. Oamenii oricum mor, dar mulți doresc o moarte naturală și nu una impusă, despre care am mai scris până acum.

Cercetătorii români, cu excepția prof. Streinu-Cercel și prof. Rafila, nu au fost consultați și nicicum captați în gândirea noului algoritm. Cei doi cercetători activi în decizii nu dispun de o viziune multilaterală a logisticii controlului virusului. Au lipsit biofizicienii, biomatematicienii, logicienii, managerii etc. O echipă completă ar fi putut crea o euristică în care oamenii să perceapă siguranța proprie ca sănătate, dar și ca valoare economică, educativă etc.

Scoaterea armatei pe străzi s-a dovedit o măsură primitivă, de model african subdezvoltat, creatoare doar de panică și angoasă. S-a cheltuit mult și degeaba.

Neinstruirea poliției, care a devenit uneori agresivă prin necunoașterea unor ordonanțe militare confuze sau a lipsei de educație și civism, s-a adăugat acestui fiasco. Mulți polițiști și-au demonstrat latura inumană, lipsa de gândire proprie și de reacție ponderată, neluând în seamă nici măcar ordinele, precizările ministrului de interne, șeful lor, ci doar textul încurcat al ordonanțelor. Apărată cu zel de șefii ei, poliția de stradă n-a reușit să fie decât o umbră palidă a miliției. Se pare că asta s-a vrut. Au existat și polițiști extrem de corecți și educați, nu putem contesta. Ei au fost, însă, frecvent învinși de ceilalți. S-a creat, în consecință, un haos politic organizat, din care cu greu a ieșit puțină ordine.

Ca urmare, s-a prelungit starea de urgență. Continui să am impresia, care devine ușor certitudine, că întregul show anti-COVID-2019 este doar o încercare bufă și nefericită de a testa răbdarea românilor în scopul instalării unor sisteme autocrate. Cred ca COVID-2 va fi urmat de alte nenorociri similare. Discursurile prezidențiale demonstrează acest lucru, mai ales că ele au fost adresate românilor din tabăra opusă. Ele au sunat în urechile românilor, arestați în casele lor fără verdict juridic, ca un adevărat blestem. Dezordinea creată a necesitat o nouă stare de urgență și a condus la dublarea pierderilor economice. România este singura țară în această situație. 

Un bun algoritm al controlului virusului, bazat pe mai multe elemente și factori logistici de susținere, ar fi scurtat perioada arestărilor la domiciliu și populația ar fi putut munci, produce valoare economică, culturală, spirituală etc. A lipsit valoarea politică și s-a dorit refacerea ei pe seama nefericitei pandemii. Dacă într-un sistem de HAOS există voință, atunci cu siguranță se vor găsi și soluții. Afirmațiile prezidențiale „stați în casă sau vom avea morți” și „nu există altă soluție” sunt extrem de nefericite, foarte dăunătoare societății românești și complet neprezidențiale. Ca de fiecare dată, precizez că acest text este o părere personală și prin emiterea ei nu doresc să influențez pe nimeni, ci doar să incit la mai multă gândire și la acțiuni eficiente.

Leave a Reply