12 Jul 2013
12 July 2013

Speranţele noastre în vară

Motto: “Vara nu înseamnă numai călduri variabile de la 4 la 40 oC. Vara înseamnă năduşeală mare şi grea pe chipul şi trupul românului. Dar tot vara poate să însemne şi preţuri mici, care fac fără rost năduşeala noastră.”

Suntem zăpăciţi de căldură, praf şi mizerie, de transpiraţie şi enervare, şi aşteptăm cu nerăbdare sfârşitul unei campanii de recoltare care, la fel ca în numeroşi alţi ani, s-a întins pe o perioadă lungă de timp, mai lungă decât o zi fierbinte de vară.

Ţipă autorităţile cum că s-a făcut producţie mare de cereale, producţie care, iată, spun domniile lor, salvează creşterea, salvează PIB-ul, salvează ruşinea administraţiei, care îşi punea nădejdea pe puţinii producători de resurse de viaţă din ţară, însă fără să facă nimic pentru ei. Pentru că ce ar putea să facă? Să luăm, pe rând, câteva dintre manifestările acestei veri.

La început, primăvara a debutat cu secete pronunţate în mai toată ţara, lăsând în incertitudine atât împlinirea recoltelor de toamnă, cât şi a celor semănate în primăvară. Începutul primăverii a fost călduros, dar mijlocul anotimpului, inclusiv aproape întreaga lună mai, a fost abundent în şocuri termice destul de intense şi neobişnuite. Totuşi, seceta continua, făcând ca agricultorii să privească cerul cu insistenţă şi să implore Dumnezeul ploii.

Iar ploaia a venit, dar nu a venit la timp, ci atunci când a vrut Domnul. Pentru orz a fost, în general, prea târziu, şi atunci recoltele pe tehnologii foarte bune au fost plafonate la 4000 kg/ha, în timp ce numai soiurile mai târzii au dat recolte mai mari. Grâului i-a venit şi lui apa destul de târziu, motiv pentru care multe spiculeţe au rămas sterile, iar altele au fost rejectate de spice pentru a-şi conserva calitatea.
Mai multe detalii