18 Mar 2012
18 March 2012

Răul ni-l facem singuri

Motto: “Demagogii cetăţenilor îşi fac interesele mai cu spor când îşi aruncă patria în VRAJBĂ.” (ESOP)

Fereşte-te de pericolul prostiei şi răutăţii! Regăsim acest citat în Buddha şi mă întrebam acum, când răul cel mare a cuprins România, ce replică aş putea să-i dau cunoscutului filosof. Niciuna, căci ceea ce se întâmplă astăzi românilor este fără replică. RĂUL CEL MARE a venit, în ultima lună, din două părţi: de la natură şi de la oameni.
Încercăm cu greu să ieşim din leşinul durabil al unei ierni neiertătoare. S-a plâns, s-a răbdat de frig, de foame şi s-a murit. Au murit mai mulţi, mult mai mulţi oameni decât era nevoie. De fapt, nici nu era necesară moartea semenilor noştri pe mormântul alb. S-a murit pentru că noi, cei îngropaţi în zăpadă, ne-am semnat certificatul de deces atunci când ne-am hotărât să tăiem pădurile şi perdelele de protecţie care ne apărau de viscole, de eroziune, de excese de apă, dar şi de secetă. Ne-am distrus, conştienţi sau inconştienţi, echilibrele. Regretele sunt acum prea târzii pentru că trăim într-o ţară netrebnică, o ţară distrusă, o ţară aflată în fruntea plutonului în ceea ce priveşte parametrii răutăţii şi în coada lui când vorbim de lucruri bune, de bunătate, de cinste, de onoare, de muncă, decenţă, cumpătare, de responsabilitate, acţiune şi eficienţă.
Mai multe detalii