Doza mea de stres începuse să scadă după ce vocea fostului preşedinte Băsescu n-a mai fost auzită tunând în perimetrul României. Odată cu reducerea cantităţii de stres, parametru măsurabil de către psihologi, a scăzut din sângele meu şi din cel al majorităţii poporului român acel hormon secretat de glanda medulosuprarenală, denumit adrenalină. Au început să se reducă tensiunile în circulaţia sângelui şi să revină la normal ritmurile cardiace – acesta este cazul foarte multor români dintre cei pe care îi cunosc, dar şi a celor pe care nu-i cunosc.
Prietenul meu Sorin mă sună şi mă întreabă „– Ce facem, profesore, repunem din nou televizoarele în funcţie?”. Atunci când am cumpărat televizorul gândeam (repet, gândeam) că poate fi folosit la informarea, eventual la culturalizarea mea şi a familiei mele, fie şi într-o formă primitivă, tangenţial. Am observat, apoi, că această minune a tehnicii apărută ca urmare a ecuaţiilor lui Maxwell, manipulată dinăuntrul cutiei de vocea unui preşedinte paranoic, anti-ţară, anti-popor, anti-umanitate, devenise o sursă de mare „disconfort” şi, după ce mi-am făcut prima operaţie de inimă, am hotărât să-l suprim. Nu s-a supărat nimeni în familie, căci se suprimaseră şi telenovelele.
