12 Feb 2015
12 February 2015

Lege şi dezordine

Mai zilele trecute îmi cade în mână numărul din 17 octombrie 2003 al jurnalului (revistei) Lumea Justiţiei, în care era inserat un articol cu titlul „Lege şi dezordine”. Titlul în sine are o mare rezonanţă ştiinţifică. Cerem scuze cititorilor, dar suntem obligaţi să redăm formula ştiinţifică a acesteia, aşa cum a fost scrisă de urmaşii lui Newton (Carnot, Kelvin, Planck şi alţii), care s-au ocupat de dezordine, sisteme termice şi nu de mecanică: dS>=0, în care fiecare literă şi semn reprezintă un conţinut inestimabil de informaţie. De fapt, dacă pe o bucată de hârtie albă desenaţi mai multe puncte, ca urmare a unei gândiri empirice sau a unor măsurători reale, fiecare punct va reprezenta un volum mai mare sau mai mic de informaţie, iar un om de ştiinţă adevărat va găsi o funcţie sau o ecuaţie ca cea de mai sus, care să exprime o legitate ce împinge omenirea fie spre progres, fie spre pieire.
Rog, în acest sens, cititorul avizat să-şi reamintească ecuaţiile lui Einstein, Schrödinger sau formula lui Midas. Dacă vă lipsesc manualele de matematică din liceu, vă rog să citiţi minunata carte a profesorului englez Ian Stewart, intitulată „17 ecuaţii care au schimbat lumea”, tradusă şi în limba română şi publicată de editura Paralela 45 în 2013, deci recent.

Mai multe detalii

Leave a Reply