03 Apr 2020
3 April 2020

DIVERSE PĂRERI DESPRE ACTUALA PANDEMIE

Există un virus numit Covid-19 care se pare că s-a născut în China, în condiții încă neelucidate științific, virus care s-a dezvoltat repede, devenind mai întâi un pericol național, iar în prezent o pandemie universală. Toate țările s-au mobilizat, fiecare după priceperea ei, iar rezultatele au fost direct proporționale cu măsurile luate.

Singurele date calculate matematic de către un colectiv de cercetători englezi și publicate în The Lancet Infectious Disease a calculat o rată a mortalității de 1,38%, în medie la nivel internațional, dar cu variații de la 0,016‰ la copiii până în 10 ani, la 4% pentru intervalul de vârstă 40-50 de ani și până la 8% pentru cei peste 50 de ani. Eșantionul analizat a fost de 70.000 de cazuti confirmate. Nu s-a făcut funcția (curba) dinamicii de evoluție a bolii pentru că informațiile care generau manifestarea bolii lipseau, nu erau disponibila la acel moment. Din aceleași motive, studiul nu este extrapolabil, deci nu poate fi analizat prin comparație cu situația din alte țări. Diferențele pot fi mari și ele sunt date de algoritmele managementului pandemiei în fiecare țară.

Menționăm că nu a existat o coordonare la nivel european și nicidecum la nivel internațional. Fiecare țară a trebuit să se descurce singură. Uniunea Europeană nu a existat în situația pandemiei. Datele sunt, deci, diferite. În medie, mortalitatea a fost de 0,87% în Germania, dar de 11% în Italia. În România, la finalul lunii martie, rata mortalității era de 3%. Așadar, diferențe mari și imposibil de explicat de către autorități.

Algoritmele de lucru au diferit de la o țară la alta. Nemții, având cea mai performantă dotare științifică și tehnică, au reușit să testeze a priori îmbolnăvirilor câte 500.000 de persoane pe săptămână. Au început mai devreme și, în alcătuirea algoritmului, a pașilor manageriali, au folosit cunoașterea biologică, dar și matematică (teoria probabilității) a funcțiilor și corelațiilor, a disciplinei și profesionalismului. În Italia a fost exact invers.

Dar cum a fost si cum este la noi?

Ca să faci algoritme și să salvezi oamenii eficient și cu costuri mici, sunt necesare câteva principii de bază și de cunoaștere și măsurare a unui număr imens de factori de influență.

Primul principiu se referă la a avea informațiile la timp și utile. Oare România le-a avut? Cei responsabili vor trebui să răspundă singuri în toate felurile. Eu știu că vârfurile statului au avut aceste informații, dar că le-au neglijat sau minimizat, ocupați fiind cu domeniul bătăliilor politice și îndeosebi al alegerilor anticipate. Acest principiu a fost luat în seamă cu peste o lună întârziere.

Informațiile de bază sunt legate de fluxuri, de mișcarea populațiilor care vin din afara țării și măsura în care ele transportă virusul. Legat de acest aspect, OMS a alcătuit numeroase filme cu scenarii probabilistice, bazate pe matematică, care ar fi putut să ne orienteze în lansarea propriului nostru management. Ne-am trezit cu sute de mii de concetățeni la frontieră, care au fost dirijați în interiorul țării fără să știm nimic legat de starea lor endemică.

Cel de-al doilea principiu vizează mecanismele biologice fenotipice și genetice ale modului de acțiune al virusului. În acest domeniu biologii noștri au avut cunoștințele necesare, însă le-a lipsit conectarea la algoritm. Echipa „bliz” nu a avut niciun matematician alături. Nu au existat și nu există scenarii locale, modele de distribuție, de creștere sau diseminare a bolii.

Al treilea principiu se referă la dotarea materială tehnică a spitalelor și corpului medical. A fost și continuă să fie o permanentă bâlbâială care a adus pierderi umane, dar și costuri enorme într-o țară în care prezența banilor a devenit o mare problemă când vine vorba de soarta oamenilor.

Al patrulea principiu se referă la calitatea echipei manageriale. Ea trebuia să alcătuiască pas cu pas întregul algoritm managerial, începând cu alegerea căilor (vectori principali), continuând cu descrierea etapizată a fiecărei verigi de lucru și finalizând cu consolidarea stării patologice a nației. Concluzia ar fi trebuit să fie aceea că toată lumea ar fi trebuit să iasă întărită din bătălie, iar economia țării să nu sufere semnificativ. În România, echipa managerială s-a suprapus peste cea politică, de decizie, motiv pentru totul s-a transformat într-un măcel național. Au existat atât de numeroase conflicte între putere și opoziție încât părea mai degrabă o beție națională, și nu lupta împotriva unei epidemii. Așa se face că s-a întârziat enorm testarea pe eșantionul de 10.500 de locuitori ai Bucureștiului, cu pagubele de rigoare, precum și aprovizionarea cu materiale de protecție și tehnice.

Ce căi algoritmice s-au derulat și ce ar fi trebuit să fie (opinie personală, formată ca urmare a aconsultării literaturii de specialitate)?

Au apărut studii ale unor mari oameni de știință, studii care ne pot ajuta în ciuda biodiversității regionale și comportamentale a populațiilor.

Există două categorii de mari specialiști. O grupă este reprezentată de cei care văd virusul și efectele lui ca o epidemie normală de virus. OMS raportează că, în medie, decedații din cauza gripei sezoniere reprezintă 2% în lume. În România au murit 116 oameni până în prezent (3 aprilie 2020), dar numărul de bolnavi se menține între 2500-3000, cu variații necunoscute, motivul fiind lipsa testărilor. Oare câți dintre noi suntem bolnavi asimptomatici?

În aceste condiții, Prof. Dr. Karin Mölling, virolog de renume și cercetător recunoscut la nivel mondial, fostă directoare a Institutului de Virusologie Medicală al Universității din Zurich, afirmă că „ceea ce se întâmplă acum cu coronavirusul se întâmplă, mai mult sau mai puțin, în fiecare iarnă. Vi se spune în fiecare zi câți oameni mor din cauza Covid-19, dar nu vi se spune câți oameni sunt afectați de gripa comună și câte morți a provocat. Așadar, lucrurile nu sunt puse în contextul necesar comparației. Poate nu este necesar să ne agităm atât pentru ideea de izolare, mai ales la tineri. Infecțiile devin, la aceștia, necesare pentru crearea imunității. Nu mă panichez pentru 20 de morți, ci doar pentru 20.000 de morți. În 2018, în cazul unei gripe asemănătoare, au murit peste 20.000 de oameni. Nimeni nu a creat panică. De unde a apărut acum această nevoie de panică și frică? Poate este doar o imitație a ceea ce s-a întâmplat în China?!

Noua boală este prezentată ca una îngrozitoare. Eu o văd ca pe o gripă normală, care nu trebuie să genereze panică și nici frică. Testele Covid-19 nu au fost validate. Oamenii se tem mai mult de carantină decât de boală. Bătrânii nu ar trebui sechestrați. Ei ar trebui să meargă la plimbare. Aerul proaspăt este bun pentru că diluează. Apoi apare acțiunea benefică a Soarelui. Lumina ultravioletă ucide virusurile. Ar fi cel mai bine dacă am putea sta afară… sub nicio formă carantină.

Acest virus este destinat a produce panică și frică. Frica reduce imunitatea naturală a oamenilor și distorsionează caracterele, comportamentele. Există alte rele mai mari. În Germania mor anual 35.000 de oameni din cauza unor bacterii multirezistente. Nu i-a raportat nimeni, iar viața s-a desfășurat normal.”

Alți specialiști, precum Prof. Christian Drosten, nu au putut, din păcate, să evite total restricționarea vieții publice, deși inițial nu a fost de acord cu închiderea școlilor. Din păcate, la fel ca peste tot, există agitatori ai gloatei, iar în Germania autoritatea în sănătate este Institutul Robert Koch, care vede lucrurile puțin diferit (politică – știință sau pseudo-știință). Pare că vor intenționat să prelungească această criză, care deja este o creație netipică. Nu contează numărul celor infectați, ci al celor care sunt bolnavi reali. Cei care mor sunt obligatoriu cuplați și cu alte boli, cunoscute sau necunoscute de ei.

Prof. Dr. Sucharit Bhakdi, specialist în microbiologie, fost director al Institutului pentru Microbiologie și Igienă Medicală din Germania spune că „măsurile guvernului împotriva Covid-19 sunt grotești, absurde și foarte periculoase (…) Speranța de viață a milioane de oameni este redusă. Impactul înfiorător asupra economiei mondiale amenință existența unui număr imens de oameni. Consecințele asupra îngrijirii medicale sunt profunde. Deja îngrijirile acordate pacienților au fost reduse, operațiile anulate, personalul medical amețit. Toate acestea vor avea un impact profund asupra întregii societăți. Toate aceste măsuri conduc la autodistrugere și sinucidere colectivă pe baza a nimic altceva decât a unei fantome.”

Celor deja menționați li se adaugă Dr. Wolfgand Wodardg, care critică oamenii de știință care aleargă după contracte pe linii de cercetare dictate de politicieni și care afirmă că: „Politicienilor li se face curte de către oamenii de știință… oameni de știință care vor să fie importanți, care vor să aibă parte de finanțare pentru instituțiile lor, oameni de știință care merg cu curentul și vor să facă parte din el. Ceea ce ne lipsește acum este o modalitate rațională de a privi lucrurile. Ar trebui să ne punem întrebări de tipul acesta: Cum ne-am dat seama că acest virus este periculos? Cum se manifesta înainte? Nu am avut același lucru anul trecut? Este măcar ceva nou? Toate acestea lipsesc.”

De aceeași părere este și Dr. Joel Kettner, Director Medical al Centrului Internațional pentru Boli Infecțioase: „Nu am văzut niciodată ceva ca acum, nici măcar ceva apropiat de ce se întâmplă acum. Nu am în vedere pandemia, pentru că am văzut 30 de pandemii, una în fiecare an. Se numesc gripe. Iar alte viroze respiratorii, nu știm întotdeauna ce sunt. Dar nu am văzut niciodată genul acesta de reacții și încerc să înțeleg de ce. Mă îngrijorează mesajul transmis publicului despre frica de a intra în contact cu alți oameni, de a fi în același loc cu oamenii, strângându-le mâna, având întâlniri. Mă îngrijorează multele, foarte multele consecințe legate de asta.”

Păreri similare au exprimat mulți alți specialiști în domeniu, printre care Dr. John Ioannidis, profesor de medicină la Universitatea Stanford, precum și Dr. Yoram Ladd din Israel, care critică capacitatea redusă de testare, de diagnosticare a populației.

Au fost pandemii cu mult mai grave, care au omorât foarte mulți oameni (gripa aviară, gripa porcină etc.), dar care n-au creat atâta emoție, panică, frică ca acest Covid-19, ale cărui însușiri dăunătoare au fost atât de mult exacerbate încât nu se mai știe unde este de fapt realitatea științifică, rezultatul măsurătorilor exacte. Este foarte adevărat că seniorii sunt mai sensibili la orice fel de gripă. Pot muri până la 8% dintre cei bolnavi, un procent similar altor boli virale și mult mai mic decât cel cauzat de patologiile legate de vârstă (Hendrik Streeck – cercetător german în HIV).

În Italia, unul din 10 oameni diagnosticați va muri, conform datelor statistice publicate de revista „Science”, adică 1‰ din populația totală. 85% dintre infecții au apărut fără ca cineva să-și dea seama de ele. Din aceștia, 50% au peste 80 de ani.

Frank Ulrich Montgomery, Președinte Adjunct al Asociației Medicale Mondiale, afirma că: „Nu sunt un susținător al carantinei. Oricine impune ceva de tipul acesta trebuie să ne spună când și cum o să o luăm din nou de la capăt. Din moment ce trebuie să presupunem că virusul va fi cu noi mult timp, mă întreb când ne vom reîntoarce la normal? Nu poți ține școlile închise până la sfârșitul anului. Pentru că va trebui să treacă cel puțin atât până când vom avea un vaccin. Italia a impus o carantină și a obținut efectul opus. Și-au umplut rapid spitalele, dar asta nu a împiedicat răspândirea virusului în timpul carantinei.”

Despre exagerarea fenomenului vorbește și Yanis Rousel, de la Institutul de Boli Infecțioase din Marsilia. Ce ar fi mai bine de făcut ne spune Prof. Michael Osterholm, directorul Centrului pentru Cercetarea Bolilor Infecțioase de la Universitatea Minnesota: „Aveți în vedere efectul pe care îl va avea închiderea birourilor, a școlilor, a transporturilor, a restaurantelor, hotelurilor, magazinelor, teatrelor, sălilor de concerte, evenimentelor sportive, pe termen nedefinit și lăsarea tuturor acestor oameni pe spezele statului. Ce va rezulta nu va fi o criză economică, ci o prăbușire economică completă, cu nenumărate slujbe pierdute, cu mult înainte să apară un vaccin sau să aibă loc imunitatea de grup. Cea mai bună alternativă ar fi a-i lăsa pe aceia care prezintă un risc minim să continue să muncească, a ține în viață afacerile și producția, și „a conduce” societatea, în același timp, recomandându-le celor cu riscuri mari să se protejeze pe ei înșiși prin distanțare socială și a îmbunătăți cât de bine putem capacitățile medicale. Cu un astfel de plan, am putea treptat să ne construim imunitate de grup fără să distrugem structura financiară pe care se bazează viețile noastre.”

În fine, Dr. Peter Goetzesche, profesor de Cercetare Clinică la Universitatea din Copenhaga afirmă că: „Principala noastră problemă este că nimeni nu va fi tras la răspundere dacă măsurile sunt prea draconice. Vor avea probleme doar dacă sunt prea puțin draconice. Astfel, politicienii noștri și cei care se ocupă de sănătatea publică fac mult mai multe decât ar trebui de fapt să facă. Nicio astfel de măsură draconică nu a fost aplicată în timpul pandemiei din 2009 și în mod cert nu poți lua asemenea măsuri în fiecare iarnă. Nu putem închide lumea întreagă pentru totdeauna. Dacă se va dovedi că epidemia va dispărea rapid, se va forma o coadă din oameni care vor încerca să-și asume merite pentru acest lucru. Și putem fi ai naibii de siguri că astfel de măsuri draconice vor fi aplicate și tura următoare. Dar aduceți-vă aminte gluma despre tigrii:

– De ce sufli în trompetă?

– Ca să țin departe tigrii.

– Dar aici nu sunt tigrii.

– Păi vezi?”

Reținem, în concluzie, că cele mai sonore voci științifice ale lumii nu agreează sistemul algoritmic utilizat în majoritatea țărilor pentru controlul bolii. Căci, prin comparație cu algoritmele mai lejere și mai puțin costisitoare, a fost scoasă din joc natura, a fost agresată natura umană, s-a provocat panica, frica, stresul etc. Sunt mulți bătrâni care ar fi preferat să fie lăsați să moară atunci când le vine vremea, în liniște, de bolile bătrâneții lor, fie și pe o bancă în parc, cu ochii la cer și la Dumnezeu. Panica, frica, agresiunile autorităților i-au îmbătrânit mai repede și le-a grăbit moartea. Căci nu ei au adus și nici nu au trimis virusul.

Ce se întâmplă în România

Nu-mi place să comentez situația din țară din mai multe motive:

  • Nu a existat niciun interes în a depista la vreme boala.
  • A lipsit un program care să stea la baza unui algoritm de lucru – s-a preferat continuarea luptei politice și a dezinformării populației.
  • Au lipsit specialiști în logistică. Era necesară redactarea unui ghid sumar, dar înțesat cu pași corecți și logici ce trebuiau făcuți.
  • Au lipsit materialele necesare conservării activității medicilor. De fapt, nimeni nu s-a gândit la acest lucru.
  • Infecția, venită odată cu concetățenii din străinătate, s-a localizat cu prioritate în spitale. Foarte mulți oameni s-au infectat din spitale, fapt de o gravitate rară.
  • Au lipsit testările de diagnosticare a concetățenilor veniți din diaspora.
  • A lipsit un cap bun și limpede, care să studieze specificul genetic al virusului, dar și vectorii, modul și viteza de infestare.
  • S-au organizat spații de carantină care au multiplicat boala.
  • Au lipsit materialele și aparatura pentru terapie intensivă. Noroc că sistemul imunologic al românilor este unul bun.
  • S-au făcut prea puține testări, așa că numărul îmbolnăvirilor nu poate fi nici măcar evaluat.
  • Nu se știe exact nici dacă decesele au fost cauzate de virusuri sau au avut alte cauze.
  • Un algoritm științific de lucru a fost înlocuit cu o serie de ordonanțe militare haotice și cu pedepse enorm de mari. Amenzile au fost gândite pentru îmbunătățirea bugetului și nu pentru prevenție. Demonstrația au făcut-o jandarmii și uneori polițiștii. Abuzurile au fost foarte prezente. În felul acesta virusul nu va dispărea, ci dimpotrivă. De fapt, el nici nu trebuie să dispară, ci să conviețuiască neutral cu noi (prin imunizare în timp).
  • Restricțiile ordonanțelor nu au limitat extinderea bolii, căci difuzia s-a făcut circular, și nu vectorial. Populația locală nu a deținut virusul, i s-a injectat politic cu ajutorul unei părți din populația diasporei.
  • Măsurile, unele abuzive, au un iz pronunțat politic și lezează demnitatea și conștiința umană.
  • Oamenii nu înțeleg la ce folosesc restricțiile foarte costisitoare, dacă rămânerea în viață se face cu prețul degradării lor economice și sociale. De ce să trăiești dacă nu mai ai ce mânca și poți să redevii un bun platnic al datoriilor față de un stat corupt, abrupt și agresiv?
  • Se vorbește de solidarități, se afirmă că autoritățile își fac treaba, dar adevărul este departe de „o treabă bine făcută”. Până acum acest slogan s-a dovedit a fi unul falimentar.

Majoritatea oamenilor au înțeles că este necesar să stea în casă din motive de amenzi. Nimeni nu crede că izolarea creează imunitate. Starea psihică, frica, sunt majore. Organismele slăbesc, nu se întăresc. Virusurile mor la Soare, în vegetație (datorită fitoncidelor), și nu în casă, unde poluarea este de peste 10 ori mai mare decât afară. Închiderea parcurilor a fost o tâmpenie fără margini. Construiți, vă rog, blocuri, să stea oamenii în casă.

Există oameni săraci, care niciodată nu vor putea respecta ordonanțele. Aceste ordonanțe au mărit prețurile alimentelor și medicamentelor, precum și consumul de energie (curent, gaz, apă) al locuințelor. Nu se studiaza, în prezent, niciun plan de evitare a problematicii economiei.

Vocea conducătorilor țării a fost una agresivă, de descurajare și nu de încurajare – vor veni vremuri grele, trebuie sa fim solidari pentru a le depăși. Cine cu cine să fie solidar?

Nici România și nici lumea întreagă nu va mai fi ce a fost, fie că vrea, fie că nu vrea.

Sunt un cetățean care respectă regulile și legile, chiar dacă nu sunt neapărat cele mai bune. Uneori, însă, înțelegerea îmi este depășită. Nu înțeleg ce caută armata înarmată pe străzi. Nu există altceva mai eficient și mai concret de făcut de către acești oameni?

Răbdare, stabilitate și sănătate tuturor românilor!

București, 03.04.2020

Leave a Reply