Moto 1: “Viitorul este posibilitate si nu realitate. De fapt, nu exista viitor. Idealul fiecarei epoci este epoca însasi, curatita de accidentele ei, viitorul este contemplatia transfigurata a prezentului.” Alexandr Ivanovici Herzen

Moto 2: “Abilitatea politica consta din a putea sa prevezi ce se întâmpla mâine, saptamâna viitoare si anul viitor, si apoi sa poti explica de ce nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.” Winston Curchill

Moto 3: “Matematica va fi limba latina a viitorului, obligatorie pentru toti oamenii de stiinta. Tocmai pentru ca matematica permite accelerarea maxima a circulatiei ideilor stiintifice.” Grigore Moisil

Suntem în momentul de fata poate în cea mai grea situatie economica pe care România a avut-o vreodata. Am avut putin timp la sfârsitul anului sa reflectez asupra acestui subiect si am încercat în discutii cu diferiti colegi de breasla sa deslusesc sensul actiunilor politice, sociale si economice ale ultimului an (2010) si sa încerc sa întrevad ceva pozitiv în dezvoltarea noastra pentru 2011 si pe mai departe. Sunt un cautator, deci un cercetator care la o vârsta destul de înaintata încerc, folosindu-ma si de învatatura altora sa deslusesc ceva din viitorul tarii înainte de a decide sa-mi închei viata departe de Basescu si clica lui, departe de toti acesti oameni ajunsi sa conduca tara, si care în fapt îsi bat cumplit de tare joc de ea.

De fapt, nu exista viitor, spunea Ivanovici. Nici eu nu vad un viitor schimbat cu ceva pentru mine, pentru copiii mei, prietenii mei si românii mei. Ce anume sa schimbi, si cu ce resurse s-o faci. Viitorul este o speranta pentru toata lumea, ori daca speranta nu se înfaptuieste înseamna ca ne rezervam dreptul la boala si la moarte si nicidecum la „sa traiti bine”. Acest slogan de câte ori mi-l reamintesc îmi secera nervii ca o cositoare superperformanta. Autorul acestui slogan, dupa primul ne-a aruncat si pe cel pentru anul acesta: „O sa vedeti ce bine o sa traiti” ca si când am fi orbi si nu vedem cum traim. Si atunci ma întorc la moto 2 si spun: Winston Churchill avea dreptate. El însa se referea la niste politicieni destepti dar impotenti din rautate. Rai sunt si ai nostri, dar pe deasupra sunt si foarte lacomi si mai ales foarte nepriceputi, needucati, nescoliti. Ei nu reusesc niciodata sa prevada ce se întâmpla mâine, peste o saptamâna, peste o luna sau peste un an. Concentrati asupra furtaciunii oficiale si a lacomiei, nu observa deloc ca România ramâne fara populatie. De fapt, cel mai mare din tara a spus cam asa: „Cui nu-i convine în România sa plece”, si oamenii au început sa-l asculte. Pleaca pe unde pot în cautarea posibilitatii nu de a „trai bine”, ci de a supravietui.
Mai multe detalii