Omul, plantele și viața

Omul, plantele și viațaCuprins

INTRODUCERE

Tipuri de relații între plante și om
Asemănări între om și plante
Clorofila și sângele uman

Inteligența plantelor
Un dosar asupra inteligenței plantelor
Aspecte specifice ale câtorva plante și specificitatea lor
Comportamente care demonstrează inteligența staționară a plantelor
Sensul echilibrului, un nou comportament demonstrat
Știința plantelor de a se apăra singure
Solidaritatea în lumea plantelor
Plantele au și un simț tactil
Plantele au mijloace depline de comunicare

Plantele și muzica
Efectele muzicii asupra plantelor
Proteodiile
Parametrii care influențează eficacitatea muzicii ADN și a proteinelor
Porumbul reacționează și el la muzică
Povestea doamnei Dorothy Retallack
Muzica și germinația semințelor
Muzica clasică pentru orhidee
Tehnica Sonic Bloom
Despre frecvențe specifice

Pot plantele vorbi între ele?
Cercetări misterioase privind viața plantelor

Regândirea regnului vegetal și a relațiilor lui cu oamenii
Incertitudini care continuă să provoace conflicte
Știință, filozofie, practică în noua știință a vieții legată de plante
Plantele își amintesc ceea ce au învățat
Puțin despre memorie

Din minunatele fapte ale plantelor – sufletul plantelor
Grâul (Triticum aestivum)
Porumbul (Zea mays)
Floarea soarelui (Helianthus annuus)

Plantele și matematica

Plante care învie

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 

INTRODUCERE

Istoriceşte vorbind, plantele au apărut cu mult înaintea omului şi, fără îndoială, atunci când a apărut şi el, omul, primul contact l-a avut cu ele, cu plantele. Între om şi plante s-a realizat o conexiune de tip stare de necesitate unilaterală dinspre plante spre om, căci la început omul a avut nevoie de plante şi nu invers.

Ca interrelaţie, încă de la început plantele şi omul au fost într-o conexiune reciprocă. O conexiune strânsă, transformată în corelaţie şi apoi într-un fel de colaborare asociativă s-a realizat atunci când omul, din nevoia producerii unei hrane mai bune, a trecut la alegerea speciilor şi la începerea ameliorării lor.

Născut la ţară, am avut în permanenţă un contact cu plantele, fie că au fost sălbatice, din natură, adică din ecosistemele naturale, fie că au fost cultivate.

Elev la liceu fiind şi plăcându-mi foarte mult ştiinţele naturii, botanica, biologia, am fost interesat de plante, de viaţa şi existenţa lor, de influenţa pe care o au asupra mea. Am observat, de exemplu, că dacă mergeam cu picioarele goale prin iarba măruntă (otavă) din plantaţia de pruni primeam o senzaţie de linişte şi bunăstare, de satisfacţie şi chiar bucurie. Făceam adeseori greşeala ca la sfârşit de săptămână, când veneam grăbit de la liceu, să mă arunc în plantaţie şi să merg încălţat. Imediat simţeam o greutate în picioare și mă întorceam în potecă, unde mă descălţam. Am mai observat că iarba, formată în mare parte din specii de festuca, golomăţ şi trifoi, se ridica imediat atunci când o călcam cu picioarele goale (în mai puţin de o jumătate de oră) şi se ridica cu dificultate, uneori după mai mult de o zi, atunci când o călcam încălţat.

Multă vreme n-am putut să-mi explic fenomenul, iar explicaţia n-am găsit-o nici în biologie, nici în fiziologie, ci mai degrabă în filozofie. Citindu-l pe Steiner am constatat că această stare este una antropozofico-spiritual-ştiinţifică. Eu nu cunoşteam dimensiunea spirituală pe care mersul prin iarbă mi-o dezlănţuia în suflet şi nici algoritmul metodologic al psihologiei induse de fenomenul simplu al mersului prin iarbă. Simţeam doar starea de fericire şi faptul că prin intermediul plantelor mă conectez mai bine la pământ şi, poate, la Univers.

Azi, când ştiu mai multe despre lumea pe care mă pregătesc să o părăsesc, aş fi putut spune că omul, Pământul şi Cosmosul par a fi un tot unitar, par a se confunda, idee pe care o găsim şi la Eminescu.

După această experienţă, pe care am repetat-o de sute, poate de mii de ori cu aceeaşi senzaţie de imponderabilitate, am decis, la facultate fiind, să mă ocup mai mult de lumea plantelor, să le înţeleg, să mă împrietenesc cu ele, să le iubesc, să le alint, să le mângâi ca pe nişte copii, să le vorbesc şi să mă bucur că existăm împreună.

De atunci am căutat mereu legătura dintre plante şi om, atât în plan pragmatic, cât şi filozofico-spiritual. Plantele sunt acelea care au dat un sens major vieţii mele. Nu am trecut niciodată pe lângă o plantă fără să o observ, fără s-o admir, fără s-o mângâi şi fără să-i vorbesc. În prezentările mele ulterioare voi arăta numeroase reacţii ale plantelor în relaţia cu mine, dar şi cu numeroşi alţi cercetători.

Autorul

Cartea „Omul, plantele și viața” este extrem de valoroasă, fiind elaborată de Prof. Dr. Mihai Berca, personalitate marcantă în domeniul academic și științific pe plan național și internațional, cu o bogată experiență în știintele biologice și agricole, dar și în practica agricolă, cu o intensă activitate publicistică concretizată într-o gamă largă de cărți și articole apărute sub tipar în edituri și reviste de specialitate recunoscute.
Lucrarea de față este rodul muncii neobosite de o viață, al experiențelor proprii, al contactului cu natura și lumea înconjurătoare, al pasiunii pentru aflarea adevărului și secretelor care guvernează viața pe Pământ, al emoțiilor și sentimentului de iubire față de plante. Mai mult decât atât, cartea exprimă sensibilitatea autorului față de natură, sentimentele de admirație și dragoste față de comorile ei inestimabile întruchipate în diversitatea frumuseții plantelor, recunoașterea superiorității organizării și funcționării lumii vegetale, care este o sursă incomensurabilă de oxigen, energie, hrană și care susține existența vieții pe Pământ.

Prof.univ.dr. Agatha POPESCU (USAMV din București)

Lucrarea de față tratează de o manieră inedită, interesantă și captivantă, legătura multiplă dintre om și plante, legătură care este scoasă în evidență atât din punct de vedere științific, cât și spiritual. În acest sens, este lesne de înțeles că această carte nu este doar rezultatul unei documentări riguroase a autorului, ci mai mult de atât, constituie o experienţă de viaţă, o oglindă a spiritului său călător și însetat de cunoaştere.
Expunerea detaliată, argumentată prin exemple ale studiilor în domeniu, precum și prin intermediul informațiilor furnizate, de o mare valoare științifică, presărate de opinia și experiența personală a autorului, oferă cititorului un material de mare însemnătate, menit să deslușească din tainele și importanța relației dintre om și plante.

Prof.univ.dr. Ioan OROIAN (USAMV Cluj-Napoca)