Mihai Berca, Valentina Ofelia Robescu, Silvia Cristiana Buzatu Editura Ceres Bucureşti, 2012

Suntem ţară membră a U.E., dar acest lucru este puţin vizibil în perceperea curăţării şi conservării mediului. Tăiem păduri, murdărim apa şi pământurile, distrugem biodiversitatea. Distrugem cât n-au făcut-o zeci de generaţii înaintea noastră. Există pericolul să ne înecăm în propria noastră mizerie!

Citându-l pe Goethe putem spune că “soarta noastră se aseamănă cu un pom fructifer în timpul iernii … cine ştie cu siguranţă că acest copac va înverzi şi va înflori după trecerea iernii ?” Chiar, cine ştie ? Căci în ultimele decenii au pierit deopotrivă copaci şi flori, câmpuri şi păduri şi, mai ales, oameni, mulţi oameni.

Pentru repararea mediului există ceva bani europeni, pe care nu reuşim să-i aducem acasă, nicidecum să ajungă pentru refacerea a ceea ce am distrus.

Am scris această carte cu gândul că vom începe a gândi la viitorul copiilor noştri, la cerul albastru şi plin de stele, la aerul curat care ne umple plămânii sufocaţi şi, mai ales, la izvoarele cu apă limpede, care au cam dispărut, lăsând locul mizeriei şi deşertificării. România e încă frumoasă !… Numai gândind şi muncind din greu o vom readuce la ceea ce a fost cândva – O ŢARĂ FOARTE FRUMOASĂ.